Poate ca Cioran este patimas, dar ceea ce citesc in cartile lui ma indeamna la propria evaluare, fara sa merg (cred eu) catre extrema atinsa de cel care numai la 24 de ani scria "Schimbarea la fata a Romaniei" si care a recunoscut mai tarziu, in ciuda multelor adevaruri scrise acolo, ca s-a lasat oarecum luat de valul nihilismului care ne bantuie pe toti la acesti ani( in legatura cu asta, imi vine in minte un citat din Caragiale " Cand vad ce vad si aud ce aud, sunt multumit ca simt ce simt" ).

Intotdeauna mi-am evaluat posibilitatile si mai ales sansele, indiferent de situatia data ( aparent, poate lipsita de importanta ). As putea crede ca sunt( si poate chiar sunt ) o fire adaptabila, cu o structura mai degraba fluida, usor de turnat in orice tipar, care isi gaseste locul in orice mediu, care isi creeaza punti catre oricine, ca orice fiinta sociala normala, cred. Asta inseamna compromis ? Poate. Dar nu cred in cei care afirma ca nu le fac : sunt neadaptati, de tip autist, care incearca sa-si ascunda deriva, construind un zid care le ascunde neamplinirile personale, coplexele si obsesiile. Ceea ce de obicei e catalogat drept compromis, ( ma gandesc la cele mai neansemnate gesturi pe care le faci cand e vorba de ceilalti, de confortul lor, de buna lor dispozitie, pe care chiar daca nu tii cu tot dinadinsul, le faci, pentru confortul celorlalti) un zambet, o vorba buna, un cuvant de incurajare sau multumire, indiferent de cel caruia ii sunt adresate, si sunt tratate de obicei cu reciprocitate daca le oferim cu sinceritate.

Este foarte importanta relatia pe care ca individ o ai cu tine insuti : sa incerci sa traiesti armonios cu tine, fara sa te consideri un fel de "buric", sa incerci sa intelegi ce se intampla in jurul tau ( un fenomen inteles, chiar daca e negativ, poate fi acceptat mai usor) si mai ales nu te impotrivi evenimentelor si semenilor tai, fara binenteles sa devii un nesimtit ! Cei care nu pot sa faca asta prin natura lor, pot exersa ( este atat de simplu ) folosind un moment de criza. Este nevoie de dorinta de a reusi, de autocontrol, de ceva vointa : de exemplu, atunci cand iti dai cu ciocanul peste degete : incearca sa faci altfel decat ai fi tentat sa faci ( fara injuraturi, fara sa dai imediat vina pe cineva, fara sa topai intr-un picior ) : strange din dinti si gandeste-te imediat la altceva ; autosugestia va face durerea sa dispara. Mai poti exersa intr-o zi extrem da calduroasa, cand toti ceilalti transpira, tu poti sa te simti chiar bine folosindu-ti mintea si vointa. Am exersat metoda asta in multe situatii ( cu mult mai complicate decat cele de mai sus ) si am inceput sa obtin rezultatele asteptate : ma pot relaxa in mijlocul unei multimi agitate, ma simt bine oriunde si vorbind cu oricine, fara sa fiu absenta sau neatenta la ce se-ntampla, dar totusi semi - intoarsa catre mine insami. Astfel, fac cu mult mai bine fata unor discutii neinteresante, cu persoane care ma plictisesc chiar, fara sa par dezinteresata de ce mi se spune, dar mai ales reprimandu-mi innascuta ironie si sarcasmul pe care le consider defecte majore. Nu poti sa iei peste picior un om pe care il consideri inferior ( eternul pacat al mandriei si vanitatii, credinta ascunsa a fiecaruia dintre noi, ca suntem mai buni decat ceilalti !). Din pacate n-am reusit sa conving pe niciunul dintre cei apropiati mie ( in momente de criza maxima nimeni nu e dispus sa faca altfel decat stie el, iar in momente de relaxare chiar nu te asculta nimeni, considerand ca nu are nevoie de sfaturi) si astfel ma uit la ei cum imbatranesc, plini de stres, certandu-se pentru toate nimicurile, iar eu nu pot decat sa ma rog pentru ei.

De fapt vreau sa spun ca tot ajutorul pe care-l vrem, toate resursele se afla in noi, uitate, nefolosite, nu trebuie decat sa le cautam. Cand ma gandesc cat de puternici suntem de fapt, cat de multe putem face, doar sa vrem..... si cat de putin folosim din ce avem, petrecandu-ne viata vaicarindu-ne si plangandu-ne de mila, sau zacand cu orele in fata televizorului ! Nu trebuie sa ne fixam teluri inalte si greu de atins catre care sa privim ca la borcanul cu dulceata de pe sifonier : lucrurile bune se intampla celor ce stiu sa astepte, care fac pasi mici, cu discretie si cunoastere de sine. Un tel neatins, dar visat indelung, ne adanceste complexele, aduce depresii si ganduri negre. Sa ne gandim ca Dumnezeu ( caruia ne rugam din pacate, numai cand avem vreun necaz )cunoaste nevoile noastre si are grija sa nu ne lipseasca nimic ; noi suntem orbi si nu suntem in stare sa le gasim : sunt la indemana tuturor si sunt gratis !( este suficient sa inveti cate ceva despre plantele medicinale, din care se pot face multe, nu numai ceaiuri.