|
|
Nu voi minti si voi spune ca la inceput era sa nu fie nici o pisica (ce-ti trebuie animale in casa, o sa lase par peste tot, au purici..... ) pentru ca cea pe care o am este (deocamdata ) ultima dintr-un sir destul de lung......De ce pisici? Habar n-am, asa a fost (putea fi o broasca testoasa, pesti, un papagal sau poate chiar un catel( dar cu siguranta ar fi fost ceva) Si iata ca acum vreo 16 ani a intrat in viata mea prima pisica : un motan destul de comun, o corcitura de siamez cu birmanez, pe care l-am numit Berlioz. Nu l-am iubit foarte mult(desi a fost prima pisica si am plans cind a murit).Poate a fost si vina mea, pe atunci nestiind foarte multe despre firea pisiceasca.
A urmat pisica vietii mele, o minunata, nobila, inteligenta maidaneza, pe care am gasit-o pe-afara, care n-a avut propriu zis un nume, i-am spus in toate felurile, iubita mea, cuminte si deosebita, pisica cu 4 culori( care se spune in India ca apara casa de foc, chiar acum, cind ma gindesc la ea imi tremura mainile pe taste si mi se inoada lacrimile in barba......).In cei 14 ani cat a trait,timp in care a facut si foarte multi pui, pe care i-am dat pe la cunoscuti, am invatat ce inseamna relatia cu un animal destept, care nu e dispus sa-ti faca pe plac pentru ca-i dai de mancare, care stia, cum intram pe usa, in ce stare sunt( se uita in ochii mei si stia intotdeauna ce trebuie sa faca, in functie de imprejurari) careia ii invatasem toate grimasele( stiam cand nu-i place ceva, cand e incruntata, stiam tot ce vrea,si unde vrea sa se duca).Nu va mai fi alta ca ea, Fifitza mea draga.
A urmat Bonifaciu , un frumos si bataus norvegian de padure, iubitor si altruist(intotdeauna ii lasa pe puii Fifitzei sa manance inaintea lui), care a murit la numai 5 ani din cauza unei boli necunoscute (poate din cauza ca pe-afara ii batea pe toti ceilalti motani din zona).
Cea de-acum este vorba cantecului : " esti frumoasa, da esti proasta", o draguta ( tot) norvegiana de padure, care are un nume ciudat Kaizer Soze pe scurt Sozica, la care tin, e curata, dar......
Ma uit la ce am scris, si-mi dau seama ca bat campii, pe cine intereseaza pisicile mele si ordinea lor in inima mea ? Cred ca nu pe foarte multi,( poate iubitorii de pisici sa ma-nteleaga)nu-i nimic, m-am obisnuit cu atitudinea celorlalti, dar consider ca pentru mine are multa importanta relatia cu alta specie, pe care eu n-o privesc ca pe relatia stapan - animal, ci ca un complex de sentimente, de mici compromisuri si concesii in favoarea celuilalt,de respect si intelegere, de cunoastere, de dragoste, in cele din urma.
De fapt despre asta este vorba, despre relatia omului care se considera stapanul suprem ( si care se poarta ca atare, folosind forta pentru a se impune, nedandu-si seama ca de fapt asta il face mai slab si ma vulnerabil cu un individ din alta specie. Relatia cu un animal este un exercitiu minunat pentru toti cei ce vor sa-si imbunatateasca caracterul, sa lupte cu pornirile violente, sa devina mai intelegatori si mai toleranti.
Beneficiul este enorm, un animal iti ofera cu sinceritate afectiunea lui ( ceea ce obtii cu greu de la o fiinta umana) si absoarbe energiile negative.
