Despre necunoscut

Simturile noastre, cele cunoscute, ne joaca feste, creandu-ne prejudecati despre mediul in care evoluam. Ceea ce vedem si simtim este reflexia unui sablon invatat care ne da iluzia unui decor "prefabricat", care ne confera stabilitate si care de multe ori nu ne lasa sa acceptam ca exista dimensiuni peste perceptiile noastre.

Omul este o fiinta dogmatica prin excelenta ; acestea,( dogmele) sunt cu atat mai profunde, cu cat omul nu le formuleaza, nu si le explica, dar le urmeaza.Fiecare este pentru sine o dogma suprema ; nici o teologie nu-si ocroteste zeul asa cum ne ocrotim noi propriul eu : asaltandu-l cu indoieli, punandu-l in discutie, dar numai dintr-o falsa eleganta a orgoliului nostru : cauza e dinainte castigata. Cum sa scapi de absolutul care esti tu insuti ?Fiecare e pentru sine unicul punct fix in univers, iar cel care moare pentru o idee, moare pentru ca este ideea lui, iar ideea lui e viata lui.

Adevarata cunoastere se reduce la veghea in intuneric : doar prin multele noastre insomnii ne deosebim de animale. Ziua e dusmana gandurilor, soarele le intuneca.....Cine a gasit vreodata un singur adevar vesel care sa fie si valabil ? Fericit cel ce-si poate spune : cunoasterea mea e trista.